8 min
0 comentarii
Stilurile parentale și efectele lor asupra copilului
Stilurile parentale reprezintă un factor de o importanță deosebită în modelarea caracterului și comportamentului unui copil, având un impact semnificativ asupra dezvoltării sale emoționale, sociale și cognitive.
Modul în care părinții aleg să interacționeze, să disciplineze și să ghideze copiii poate determina nu doar felul în care aceștia se percep pe ei înșiși, dar și modul în care se raportează la lumea din jur, chiar și la cursurile de limba engleză online.
Fiecare stil parental vine cu propriile sale caracteristici și metode, influențând astfel în mod distinct evoluția copilului. Recunoașterea și înțelegerea diferitelor stiluri parentale nu numai că ajută părinții să ia decizii informate cu privire la educația propriilor copii, dar și să identifice și să modifice orice abordări care ar putea fi mai puțin benefice pentru copilul.
Într-o lume în continuă schimbare, unde provocările se multiplică și contextul social se transformă rapid, abordarea potrivită a stilului parental poate juca un rol esențial în pregătirea copiilor pentru viitor.
O scurtă istorie a stilurilor parentale
Diana Baumrind, o cercetătoare și psihologă remarcabilă, a fost cunoscută în special pentru lucrările sale legate de stilurile parentale și impactul acestora asupra dezvoltării copiilor.
Născută în anii ’20, Baumrind a desfășurat o mare parte din cercetările sale la Universitatea din California, Berkeley, unde a studiat diferite abordări ale părinților și modul în care acestea afectează comportamentul și dezvoltarea copiilor. Ea a identificat în anii ’60 trei stiluri parentale majore. Mai târziu, cercetătorii au adăugat un al patrulea stil parental iar literatura de specialitate s-a diversificat. Aceste stiluri parentale sunt:
- Stilul autoritar/ disciplinar: Poate l-ai auzit descris ca fiind stilul parental „pentru că așa am zis eu!”. Părinții autoritari sunt fermi, așteaptă să fie ascultați și folosesc adesea pedeapsa ca metodă de disciplinare. Ei pun accent pe respectul față de autoritate și pe conformitate.
Iată câteva exemple comportamentale după care poți recunoaște acest tip de părinte:
- Atunci când copilul greșește, părintele îi spune exact cum să repare greașeala fără argumentații, doar pentru că: „Așa am zis eu!”
- Ca regulă generală, pedepsele stricte nu au explicații sau dialog: „Vei sta în camera ta pentru restul zilei pentru că mi-ai răspuns!”
- Deseori așteptările părintelui autoritar sunt rigide, fără a lua în considerare sentimentele sau opiniile copilului: „Nu mă interesează dacă nu îți place pianul, tu faci o oră în fiecare zi pentru că așa am decis!”
Stilul parental autoritar încurajează conformitatea și respectul necondiționat pentru reguli, indiferent de situație.
- Stilul dominant: Acest stil parental combină fermitatea cu afectivitatea. Aceste tipuri de părinții dominanți stabilesc limite, dar sunt deschiși la discuții și comunică deschis cu copiii lor.
Uite cum poți recunoaște acest stil parental:
- Stabilirea unor limite clare, dar explicarea raționamentului din spatele acestora: „Trebuie să te culci la ora 21.00 pentru că au nevoie de odihnă atât corpul cât și mintea ta, pentru a dezvolta sănătos și frumos.”
- Încurajează discuțiile și feedback-ul: „Înțeleg că ești supărat pentru nota mică. Hai să discutăm despre ce s-a întâmplat și să vedem cum te pot ajuta.”
- Se adaptează și reevaluează regulile în funcție de nevoile în schimbare ale copilului.
- Încurajează autonomia și exprimarea opiniilor celui mic: „Ce crezi că ar trebui să facem în această situație?”
- Stilul permisiv/ Iertător: Acest stil parental poate fi descris ca „lasă copilul să facă ce vrea”. Părinții permisivi sunt foarte afectuoși, dar pun puține limite și nu cer mare lucru de la copii lor lor. Uite câteva exemple de acțiuni în acest stil parental:
- Lipsa unor reguli clare privind comportamentul: „Dacă nu vrei să îți faci temele acum, e în regulă. Oricând simți tu.”
- Tolerarea comportamentelor negative fără consecințe sau limitări: „Știu că ai spart fereastra, dar sunt sigur că nu ai vrut să o faci.”
- Dorința de a fi prieten cu copilul în detrimentul rolului de părinte: „E bine, poți să dormi la prietenul tău, chiar dacă mâine ai școală.”
- Respectarea frecventă a dorințelor copilului, indiferent de situație.
- Stilul neimplicat/neglijent: Din păcate, acest stil parental înseamnă exact ceea ce sugerează: părinți detașați, adesea prea implicați în propriile probleme pentru a acorda atenție copiilor lor.
Acest tip de părinte are urmtătorul stil parental:
- Neglijarea nevoilor emoționale ale copilului: lipsa de reacție la realizările sau la problemele acestuia.
- Nu participă sau se interesează de evenimentele din viața copilului: „Ah, ai avut astăzi un eveniment la școală? Nici nu știam.”
- Lasă copilul să se descurce singur în majoritatea situațiilor, chiar dacă acesta are nevoie de ghidare sau sprijin.
- Adesea, pare indiferent sau deconectat de viața copilului său, punând accentul pe propriile nevoi sau probleme.
Impactul acestor stiluri parentale asupra copiilor
Stilul autoritar: Copiii crescuți în acest stil parental pot avea tendința de a fi mai timorați, având dificultăți în exprimarea sentimentelor și opiniilor lor. Deși pot părea bine educați acest lucru vine adesea cu prețul stimei de sine scăzute și a creativității inhibate.
Severitatea poate genera conformitate, dar la nivelul indezirabil poate avea și efecte negative, cum ar fi anxietatea sau agresivitatea reprimată. Rezultatele negative apar chiar și când cel mic începe cursuri simple cu ar fi engleza pentru copii începători.
Stilul dominant: Acesta este adesea văzut ca fiind cel mai echilibrat stil parental. Copiii sunt, în general, încrezători, competenți și conștienți de ceilalți. Sunt capabili să se exprime și să dezvolte relații sănătoase.
Stilul permisiv: Copiii pot avea dificultăți în a înțelege limitele și pot deveni impulsivi. Deși pot părea mai liberi și creativi, acești copii pot dezvolta anxietate datorită lipsei de structură și limite.
Stilul neimplicat: Este, probabil, cel mai dăunător stil parental. Copiii pot dezvolta probleme emoționale, anxietate și pot avea dificultăți în a dezvolta relații sănătoase.
Găsirea echilibrului dintre stiluri parentale – sfaturi esențiale pentru părinți
- Autoevaluarea și reflecția: Începe prin a-ți analiza propriul stil parental. Întreabă-te dacă metodele pe care le folosești se potrivesc cu personalitatea și nevoile copilului tău. O autoevaluare sinceră te poate ajuta să identifici zonele în care ai putea să aduci îmbunătățiri.
- Flexibilitatea și adaptabilitatea: Copiii evoluează și se schimbă în mod constant. Ceea ce a funcționat ieri s-ar putea să nu funcționeze astăzi. Dacă observi că o anumită tehnică sau abordare nu dă rezultatele dorite, nu ezita să încerci o altă strategie. Amintește-ți că fiecare copil este unic și poate necesita abordări diferite.
- Educație continuă: Trăim într-o eră a informației, așa că profită de acest lucru. Informează-te constant despre diversele stiluri parentale și cum acestea se pot aplica la diferite etape de dezvoltare ale copilului. Participă la seminarii, workshop-uri sau citește cărți despre parenting pentru a-ți lărgi orizonturile.
- Comunică cu copilul tău: În loc să presupui ce este mai bine pentru el, discută deschis și sincer. Ascultă-l și încearcă să înțelegi punctul său de vedere. Comunicarea eficientă poate deschide uși pentru o mai bună înțelegere reciprocă.
- Încurajează autonomia: În loc să impui constant reguli și limite, oferă-i copilului oportunitatea de a lua decizii, în limita siguranței și a vârstei sale. Acest lucru îl va ajuta să dezvolte încredere în sine și să înțeleagă consecințele alegerilor sale.
- Cere feedback: Discută cu profesorii, psihologii sau cu alți părinți despre comportamentul și dezvoltarea copilului tău. Feedback-ul primit te poate ajuta să ajustezi stilul parental pentru a se potrivi mai bine nevoilor copilului.
- Fii un model de urmat: Copiii învață prin imitație. Prin urmare, comportamentul și atitudinea ta vor servi ca exemple pentru copil. Arată-i prin acțiunile tale cum să se comporte și cum să se raporteze la alții.
În final, amintește-ți că nu există un „manual” perfect pentru a fi părinte. Fiecare experiență este unică, iar ce este cel mai important este iubirea, răbdarea și înțelegerea pe care o oferi copilului tău.
Înțelegerea stilurilor parentale și impactul lor profund asupra copiilor: severitatea este sau nu eficientă în educarea copiilor
Un stiudiu studiu realizat în China în 2022 de către Chuibin Kong și Fakhra Yasmin, a confirmat ipoteza că stilurile parentale, rezultatele învățării și auto-eficacitatea părintească au o relație pozitivă semnificativă.
Participarea părinților a avut un impact considerabil asupra rezultatelor învățării elevilor chinezi. Se observă că elevii cu implicare parentală sunt mai predispuși să-și asume responsabilitatea pentru educația lor. De asemenea, aceștia adoptă o orientare de învățare bazată pe stăpânire când părinții se implică în educația lor.
Părinții care nu sunt conștienți de nevoile educaționale ale copiilor pot avea un impact negativ asupra rezultatelor învățării acestora.
Pe de altă parte, un sudiu realizat în 2022 în Indonesia, de către Kholifatul Jannah, Dwi Hastuti și Yulina Eva Riany, a scos la iveală că stilul parental poate influența simptomele depresive și stima de sine a adolescenților. Efectuat pe 555 de respondenți din patru licee din Bekasi, Indonezia, studiul a analizat efectul direct al stilului parental asupra depresiei adolescenților și efectul său indirect asupra stimei de sine.
Rezultatele indică o legătură semnificativă între aceste stiluri parentale (autoritar, dominant și permisiv) și depresie. De asemenea, s-a observat că stima de sine mediază efectul stilurilor parentale autoritar și dominant asupra depresiei. Studiul subliniază importanța unui stil parental pozitiv și a construirii stimei de sine a adolescenților pentru a reduce riscul de depresie.
Înțelegerea stilurilor parentale și reflectarea asupra propriei abordări poate avea un impact profund asupra dezvoltării copilului tău. O combinație echilibrată, adaptată nevoilor și personalității copilului, este cheia unei relații părinte-copil sănătoase și armonioase. Și, mai mult decât atât, o poartă deschisă către studiu și învățare, o relație bună chiar și începe engleza cu profesor online.
Tu ce tip de părinte crezi că ești? Scrie-ne în comentarii?
