De ce mint copiii? Iată tot ce trebuie să știi ca părinte despre minciună

A minți înseamnă a povesti despre o situație sau un eveniment neadevărat ca și cum ar fi real. De obicei, minciuna este folosită pentru a ascunde ceva, pentru a induce în eroare pe alții sau pentru un câștig personal. Minciuna este văzută ca fiind contrară valorilor morale și etice, așa că în general nu este bine văzută în societate.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le faci este să știi cauzele minciunii. Astfel, poți reduce sau chiar pune capăt obiceiului de a minți al copilului tău.

Psihologul Gülizar Şehitoğlu definește perioada minciunilor ca o fază prin care trec copiii. Potrivit expertului, există unele motive în spatele minciunii copiilor, cum ar fi evitarea consecințelor nedorite și dorința de aprobare. Când copilul vede că minciuna este o strategie eficientă de comunicare, începe să-și formeze obiceiul de a minți.

Atingerea unor obiective

Copiii pot evita să-și facă temele mințind, de exemplu, pentru că vor să se joace mai mult. În astfel de cazuri, copilul are o motivație specifică pentru a minți.

Evitarea unor consecințe nedorite

De exemplu, dacă cel mic a spart un pahar în casă și vrea să evite să fie certat, poate minți că nu el a făcut-o. Pentru a preveni acest tip de cauză, îți recomandăm să te abții de la certarea și pedepsirea copilului tău și să apreciezi comportamentul său sincer.

Aprobarea socială

După ce un copil începe să înțeleagă mai bine interacțiunile sociale, poate simți nevoia de a minți pentru a fi acceptat de mediul său și pentru a fi văzut „cool”. Această situație nu este identică pentru fiecare copil în parte.

Frica de a fi expus

Una dintre cele mai mari cauze ale minciunii, în special în adolescență, este temerea de a vorbi deschis despre unele lucruri. Ne întâlnim cu această situație în special la copiii familiilor care urmează un stil parental mai autoritar. Deși părinții stricți nu par să critice copilul, acesta s-ar putea teme să fie sincer cu ei. 

Dorința de autonomie 

Motivul pentru care copiii părinților autoritari mint poate să nu fie doar teama de reacția părinților lor, ci și dorința lor de a fi autonomi. Până la urmă, autonomia este un sentiment de care fiecare om, în special adolescenții, are nevoie. 

Dacă părinții pun multă presiune pe copil, acesta ar putea simți nevoia de a minți pentru a scăpa, a fi o persoană diferită de aceștia și a-și stabili propria personalitate.

Pentru a preveni minciuna, trebuie să îi oferi copilului tău un mediu în care onestitatea este aprobată și minciuna nu este văzută ca fiind adecvată. Astfel, copilul se poate strădui să fie sincer fără să simtă că trebuie să mintă pentru a fi acceptat.

Un alt aspect important este exemplul părinților. Dacă un copil își prinde mama mințind, s-ar putea să nu creadă că acest lucru este atât de rău. Așadar, când formăm obiceiuri, ca părinți, trebuie să dăm un exemplu nu doar prin cuvintele noastre, ci mai ales prin acțiuni. 

Să presupunem că cel mic sparge un pahar și îți spune că a făcut o astfel de greșeală, fără să dea vina pe pisică. În acest caz, ar trebui să recompensezi comportamentul onest al copilului tău spunându-i că ești mândru/mândră de el. 

Suntem oameni, cu toții putem face greșeli, așa că trebuie să înțelegem motivația din spatele minciunii și să empatizăm cu copilul nostru. Copilul, pe de altă parte, tinde să repete un comportament care este recompensat și apreciat. Dacă cel mic simte că trebuie să fie perfect, crede că nu are dreptul să greșească în viață, va găsi scuza potrivită pentru a minți.

Am spus că minciuna ar trebui privită cu dezaprobare, dar nu te lăsa înșelat/înșelată. „Pedepsirea” copilului pentru că a mințit nu este o metodă corectă. Pedeapsa nu îi explică copilului de ce comportamentul său nu este ok.

Psihologul Gülizar Şehitoğlu spune:

„Când pedepsim o persoană, acesta ar putea gândi, ‘Bine, am plătit greșeala cu această pedeapsă. Dar care au fost consecințele acestui lucru, de ce nu ar fi trebuit să fac asta?’.”

Cu alte cuvinte, copilul vede această pedeapsă nu ca o oportunitate de învățare, ci ca un preț pentru comportamentul său greșit. Acest lucru nu va afecta schimbările de comportament viitoare și poate cauza copilului să continue să mintă

Să presupunem că fiul sau fiica ta a dobândit deja obiceiul de a minți de la cei din jurul său. În această situație e foarte important să vorbești deschis și clar cu copilul tău despre această problemă.

Explică-i copilului tău de ce este rău să minți, cum poate duce la consecințe nedorite acest lucru și chiar distruge relațiile interumane. În plus, ar trebui să-l încurajezi să fie onest, cu argumente în acest sens. 

Un alt lucru important este să nu „etichetezi” copilul. Mulți părinți, când se confruntă cu o astfel de situație, se enervează și își etichetează copiii ca „mincinoși”. De fapt, aceasta este o greșeală uriașă.

Nu e bine să îi dai copilului tău o etichetă care să-i definească întreaga personalitate, ci să încerci să corectezi obiceiul lui de a minți lucrând doar pe acel comportament. Pentru că minciuna nu este întreaga personalitate, ci doar o mică parte din ea.

Să presupunem că fiul sau fiica ta îți spune că și-a făcut temele la meditații la engleză, dar realizezi că acest lucru nu este de fapt adevărat. Prin această minciună, copilul tău și-a dat timp să se joace, să se uite pe tabletă și să vizioneze videoclipuri.

Primul lucru este să-i arăți copilului că ești conștient/ă de minciună. E esențial să-ți controlezi furia înainte de a vorbi cu copilul și să te asiguri nu te vei enerva. Mai târziu, vorbiți din nou și  explici clar care sunt așteptările tale și îi dai exemplu de consecințe pe care le poate trăi la școală sau în societate dacă va continua așa. Dacă cel mic totuși nu se oprește din a minți, părintele e bine să lase consecințele să se întâmple. 

Potrivit psihologului Gülizar Şehitoğlu, învățarea în acest mod este foarte valoroasă.

„Mulți părinți încearcă să protejeze copiii de consecințe, mai ales sociale. E normal, nimic de criticat, toți vrem ce este mai bine pentru copilul nostru. Dar nu putem să-i împiedicăm să se confrunte cu consecințe negative în viață. Trebuie să facem față acestora.”

Copiii încep să înțeleagă minciuna de pe la 4-6 ani, iar de la 7-8 ani mint deliberat. Cu toate acestea, nu fiecare copil folosește aceeași metodă pentru a câștiga acceptarea. 

Conform psihologului, există și copii care folosesc metode cum ar fi onestitatea sau negocierea, acordul și manipularea. Factori precum trăsăturile de personalitate, educația și mediul de acasă sunt eficiente în determinarea acestora.

Tu ce metode folosești pentru a încuraja sinceritatea copilului tău și a descuraja minciuna? Spune-ne în comentarii!