Impactul traumelor din copilărie asupra vieții adulte: înțelegerea și vindecarea celor 5 răni emoționale

Traumele din copilărie reprezintă experiențe negative, profunde, care pot lăsa cicatrici emoționale dureroase. Acestea pot varia de la neglijare, abuz fizic și emoțional, până la pierderea unui părinte sau a unei persoane dragi. 

Copilăria, definiție psihologică, este etapa de dezvoltare în care individul este cel mai vulnerabil, iar impactul acestor traume poate fi devastator.

Pentru a înțelege mai bine ce sunt traumele din copilărie, Novakid, școala online de limba engleză pentru copii între 4 și 12 ani, a discutat cu Bianca Stîncan, consilier psihologic. 

„Mă bucură enorm faptul că, în ultima perioadă, observ o orientare a subiectelor de discuție către viața noastră emoțională și, implicit, către traumele din copilărie. 

În acest context, pentru a nu crea și mai multă anxietate decât există pe acest subiect, simt nevoia unei clarificări a acestui termen care este pe buzele noastre destul de des în ultima perioadă: trauma. 

Încă din copilărie, ne întâlnim cu mai multe sau mai puține experiențe negative, dar nu toate reprezintă și traume. Modul în care o persoană răspunde la aceste experiențe, vârsta pe care o are și suportul care îi este oferit în contextul respectiv, fac ca experiența să fie una traumatică sau nu. 

Așadar, o traumă poate apărea atunci când un copil este martor sau experimentează un eveniment care îl face să se simtă amenințat, nesigur sau incapabil să facă față situației respective”, ne explică specialistul.

Fiecare copilărie este unică, însă, indiferent de contextul său, poate fi marcată de experiențe care lasă urme adânci în sufletul și psihicul uman. Aceste traume din copilărie pot varia de la evenimente extrem de dramatice până la cele subtile, dar constant negative, care afectează în mod fundamental dezvoltarea emoțională și psihologică a unui individ. 

Prin înțelegerea celor 5 răni emoționale — respingerea, abandonul, umilirea, trădarea și nedreptatea — putem începe să descoperim cum aceste traume din copilărie modelează comportamentele, gândurile și relațiile noastre în viața adultă.

1. Rana de respingere: Simți că nu ești dorit, ceea ce te poate face să te retragi în tine însuți.
2. Rana de abandon: Te simți lăsat în urmă, ceea ce îți poate afecta capacitatea de a forma relații stabile.
3. Rana de umilire: Experiențele de a fi făcut să te simți inferior pot afecta stima de sine.
4. Rana de trădare: Încrederea trădată în copilărie te poate face să te îndoiești de loialitatea celor din jur.
5. Rana de nedreptate: Sentimentul de nedreptate îți poate distorsiona percepția asupra echității și corectitudinii.

Cele 5 răni emoționale nu sunt doar etichete pentru durerea noastră interioară; ele sunt, de fapt, hărți care ne pot ghida în procesul de vindecare. Ele își au originea în acele momente când nevoile noastre fundamentale de siguranță, iubire, respect și acceptare nu sunt îndeplinite. 

Fie că este vorba de o respingere tăcută, dar profund simțită, de sentimentul de abandon când cei dragi ne ignoră nevoile emoționale, de umilirea care ne micșorează stima de sine, de trădarea care rupe încrederea fundamentală în relații sau de nedreptăți care distorsionează percepția noastră despre merit și valoare, fiecare fiecare dintre cele 5 răni emoționale poartă cu ea lecții prețioase despre vulnerabilitățile și forțele noastre.

Într-o lume ideală, copilăria ar fi o perioadă lipsită de griji, plină de iubire și descoperire. Însă, realitatea este adesea departe de acest ideal, iar traumele ascunse prin care trecem pot avea efecte de lungă durată. 

Recunoașterea și abordarea acestor răni emoționale sunt esențiale nu doar pentru vindecarea individuală, ci și pentru a ne asigura că nu perpetuăm un ciclu de suferință. 

Prin înțelegerea modului în care traumele din copilărie ne-au modelat, putem începe să ne eliberăm de lanțurile trecutului și să trăim vieți mai pline, mai conștiente și mai împlinite.

Vindecarea celor 5 răni este un proces lung și adesea complicat, dar este posibilă. Vindecarea traumelor din trecut necesită recunoașterea și acceptarea durerii, lucrând prin ea pentru a te elibera de povara emoțională.

Traumele din copilărie nu doar că modelează comportamentul și personalitatea, dar pot influența și alegerile pe care le faci ca adult. Ele pot afecta relațiile interpersonale, capacitatea de a te angaja în activități sociale și profesionale și pot crește riscul de probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea și depresia.

„Traumele pe care le avem în copilărie pot avea un impact semnificativ în viața adultă, afectând mai multe arii precum: sănătate emoțională, sănătate fizică, sănătate mentală, stimă de sine și relațiile cu ceilalți.

Astfel, persoanele care au experimentat traume în copilărie au un risc crescut de a dezvolta anxietate și depresie. De asemenea, studiile au arătat că aceste persoane pot dezvolta boli cronice ca diabet, astm, boli autoimune etc.

Totodată, modul în care suntem tratați în primii doi ani de viață (atunci când se formează atașamentul) poate fi un predictor vizavi de relațiile pe care le vom dezvolta ca adulți. 

Prima conexiune pe care o avem cu părintele sau cu cel care ne îngrijește ne influențează întregul parcurs în ceea ce privește stabilirea unor conexiuni autentice și încrederea pe care o avem în cei din jurul nostru.

Nu în ultimul rând, e important să menționez despre stima de sine. Copiii traumatizați pot dezvolta convingeri precum “nu sunt suficient de bun” și se pot blama pentru modul în care au fost tratați de ceilalți”, spune Bianca Stîncan. 

Printre cele mai comune traume din copilărie se numără abuzul fizic și emoțional, neglijarea, pierderea unui părinte și trăirea unor evenimente violente sau traumatizante, printre care se numără și bullying-ul. Fiecare dintre aceste experiențe poate activa una sau mai multe dintre cele 5 răni emoționale, lăsând semne adânci în psihicul uman.

Pentru a nu repeta greșelile părinților noștri cu propriii copii, este esențial să fim conștienți de propriile traume și să lucrăm activ pentru vindecarea lor. Comunicarea deschisă, crearea unui mediu sigur pentru copiii noștri și încurajarea exprimării emoțiilor sunt pași cruciali în prevenirea transmiterii traumelor.

„Experiențele traumatice pe care, poate, fiecare dintre noi le-a avut în trecut sunt, de cele mai multe ori, un subiect sensibil. Uneori, simplul fapt că știm despre ele nu este suficient, fiind nevoie de conștientizare. Această conștientizare vine la pachet și cu schimbarea anumitor comportamente, iar unul dintre modurile în care putem face acest lucru este prin psihoterapie.

Cred că, fiecare dintre noi își este “dator” cu un proces terapeutic în această viață. Putem avea anumite reacții față de copii pe care să nu le corelăm cu anumite experiențe din copilărie sau pe care să nu reușim să le gestionăm atunci când suntem “inundați” de emoții foarte puternice. 

În astfel de cazuri, un psihoterapeut ne poate ajuta să înțelegem particularitățile fiecărei experiențe traumatice pe care am avut-o, să o integrăm și să nu o perpetuăm.

Dacă tot suntem la capitolul “ce pot face părinții”, aș vrea să menționez și ce ar putea face în cazul în care se confruntă cu o situație pasibilă a fi o experiență traumatică, ca de exemplu un accident rutier sau o intervenție chirurgicală. 

Într-o astfel de situație, este important să creăm spațiul în care copiii să își exprime emoțiile. Uneori, tendința adulților poate fi de a distrage atenția de la eveniment pentru a-i ajuta pe cei mici să se simtă mai bine. 

De fapt, printr-o astfel de abordare, copilul nu poate să facă față experienței într-un mod eficient. Ceea ce e important de făcut într-un astfel de moment este să îi ajutăm pe copii să spună povestea iar și iar. În felul acesta, creierul copilului procesează frica și poate integra experiența doar ca o experiență negativă, și nu ca una traumatică”, detaliază psihologul. 

La Novakid, cu toate că domeniul de activitate se concentrează pe cursurile intensive de engleză online, interesul pentru tot ce înseamnă o viață sănătoasă și o copilărie frumoasă pentru cel mic este foarte mare. 

Înțelegerea impactului traumelor din copilărie și activarea procesului de vindecare sunt pași esențiali în construirea unei vieți echilibrate și fericite. Fie că este vorba despre lucrul individual asupra propriei vindecări sau despre sprijinirea copiilor noștri în depășirea propriilor lor provocări, fiecare pas făcut este unul spre o lume mai bună și mai înțelegătoare.

Prin vindecarea celor 5 răni emoționale, nu doar că îți poți îmbunătăți propria calitate a vieții, dar poți, de asemenea, să asiguri că viitoarele generații vor avea un start mai sănătos decât poate ai avut tu. 

Tu cum vrei să faci mai frumoasă copilăria micuțului tău?