Ghicitori pentru copii, pe grupe de vârstă

Ce-i format din apă,
Dar dispare dacă-l pui în apă?

Uriaş cu nasul mare,
Poartă oameni pe spinare!

Are roți- nu e căruță,
Are uşi – nu e căsuță,

Iarna în frig, vara-n soare,
Neschimbat e la culoare.

Anotimp iubit,
Alb, împodobit.

Ce e în casă și afară?

Cine are urechi și nu aude cu ele?

După sobă la bunica
Toarce-ntruna mitica.

Anotimp iubit
Alb, împodobit

N-are limbă și nici gură și arată orice făptură.

Cine vine din văzduh și stropește pe pământ grâul ca să crească mult?

S-a întins peste râu și m-a lăsat să merg pe el.

O căsuță înghesuită ascunde perle verzi

Ce trebuie spart înainte de a fi folosit?

Ce se udă în timp ce se usucă?

Animal cu chip de om,
Țopăie din pom in pom

Ți-i dat ție, dar si oamenii îl folosesc

Laptele gerului sub streaşina cerului.

A lăsat-o Dumnezeu, ca s-o bei și tu și eu.

Ce crește invers (cu capul în jos)?

Voinicel cu haină albă scoate capul din zăpadă.

Dacă-l uzi, el face spumă,
Și-ți alunecă din mână.

Sus pe cer s-a arătat,
Un covor încovoiat.

Dacă-mi dai jos pielea
Eu nu o să plâng,
Dar tu s-ar putea.
Cine sunt?

Când apare el pe cer,
Stelele se-ascund și pier.

E lichid, dar nu e apă,
E alb, dar nu e ninsoare. 

Ne da lapte și spune două cuvinte. 

Când o tai, e cu temei,
De ce plângi de mila ei?

Nas la omul de zăpadă,
Iepurele vrea să-l roadă.

Nu-i pasăre și totuși zboară,
Daca-l ții bine de sfoară.

Ziua se mărește,
Zăpada se topește,
Grădină a-nverzit,
Ce anotimp a sosit?

Cine şade în ghiozdane,
Purtând gume şi creioane?

Ce buruiană când o atingi
Îţi face numai băşici?

Farfurie zburătoare
Cu cap, coadă și picioare.

Câte luni pe an au 28 de zile? 

Mă așteaptă frumușel
Ca să pot scrie cu el. 

Ce are fulgi și nu zboară?

Am șaptezeci de haine, toate șifonate. Cine sunt?

Ciuperca uscată,
În cui agățată.

Cine ziua dormitează,
Şi noaptea ne luminează?

Ce e verde şi nu mişcă, dar dac-o atingi te pişcă?

Nu sunt carte dar am foi
Pregătite pentru voi
Cu linii sau pătrăţele
Să puteţi scrie pe ele.

Zi şi noapte prin fâneţi,
Auzi mii de cântăreţi.

Mere mari cu biberon,
Au crescut la noi în pom.

Cine avansează şi dă înapoi, dar nu merge niciodată?

Soarele când îl zăreşte, pe dată se înroşeşte.
O culegem vara toată, tare-i bună în salată!

Cum îl pornești, înghite atât praful, cât și gunoiul.

Lungă, lată sau pătrată,
Musafirii îi dau roată.

Câte degete am oare
La o mână sau picioare
Sigur știe fiecare
Care-i cifra asta oare?

Decorez casa, colectez praful, oamenii mă calcă cu picioarele.
Cine sunt?

Zilnic la șase dimineața îți spun să te ridici. 

Cu cât este mai neagră, cu atât este mai curată.
Ce sunt?

Care floare are gheare și parfumul cel mai tare?

Ce e mai dulce și mai dulce
Și prin bâzâit se-aduce?

Are pene, dar nu-i rață
Nu e om, dar are față.

Are zeci de ace groase, dar nu țese, nici nu coase.

Ei mereu îți stau aproape și se cunosc după fapte.

Ce nu-ți poți ridica de pe jos?

Ţevi, conducte instalează, în perete le fixează,
Iar în urmă el ne lasă apă şi căldură-n casă.

Cine în ploaie nu-și udă părul? 

Care casă plutitoare peste mări e călătoare?

Sus carton, jos carton, la mijloc nume de om!

Sunt rotundă sau pătrată, ascut creionul îndată.

Ziua cât este de mare
Stă tot cu fața la soare
De la pălăria ei
Poți s-aduni ulei cât vrei.

Fără picioare și fără aripi, zboară repede și nu-l vei prinde. 

După deal, dintr-un tezaur
Au țâșnit săgeți de aur.

Un cal din oțel, trage plugul după el.

Ce merge din oraș în oraș, dar nu se mișcă? 

Ce crește mereu și nu scade niciodată? 

Nu latră, nu muşcă
Şi nici nu împuşcă.
În casă pe nimeni nu lasă!

Coaja verde, miezul roșu
Sâmburii negri ca tușu`. 

Doarme iarna, mormăind liniștit. 

Când e plin zboară, când e gol coboară!

Harnic, mic și subțirel, trage ața după el.

Felinar cu trei culori
I-ajută pe trecători.

În colț de stradă,
Trei ochi iscoadă.

Căței are, dar nu latră,
Și nu-l ții legat la poartă!

Coada ei este stufoasă,
Dar de găini nu se lasă.

N-are gură, dar vorbeşte și deloc nu oboseşte.

Ce îi spune un perete altui perete? 

Ce nu-i nici în casă, nici afară, dar e și-n casă și afară?

Ce merge în sus și în jos, dar nu se mișcă? 

Am trup, dar n-am corp,
Am gât, dar n-am cap,
Am mâneci, dar n-am mâini.

Copilul mamei, copilul tatălui, dar fiul nimănui. Cine e?

După zero este pusă,
Două linii cifra are,
Una mică și-alta mare,
Care-i cifra asta oare?

Hrănește-mă și voi trăi,
Dar dacă-mi dai să beau – voi muri,
Cine sunt eu?

Furculița cu cinci dinți,
Căpătată din părinți.

Cine-mi spune dintr-o dată
Câte colţuri are-o roată?

Ce se coase singură,
După ce se rupe?

Ce e dulce si mai dulce,
Îl alungi si nu se duce?

Ce e ușor să ridici, dar e greu să arunci departe? 

Am picioare, dar nu merg,
Oboseala o-nțeleg.

Ce nu poate fi mâncat la micul dejun?

Cine are gât, dar nu are cap?

Doisprezece surori merg unele după altele și nu se pot întrece. 

Fără pânză, acuarele. E maestru la vopsele.
Toată ziua el vopsește, pereții îi împodobește.